2014, an electoral. Am trecut de europarlamentare, urmează prezidențialele. Oferta masculină se anunță generoasă și, în același timp, jalnică. Drept urmare, există și o contraofertă feminină. Un pas (de fapt două) înainte pentru democrație, pentru evoluția noastră ca stat, pentru reprezentarea de gen în politică. Două candidate cu un potențial pus sub semnul întrebării, pornesc într-o cursă care prin tradiție aparține bărbaților.
Zilele astea am tot citit în presă, dar și pe rețelele de socializare, că Monica Macovei ar fi prima femeie care candidează la alegerile prezidențiale din România. Nu le-am verificat buletinele celor care au opinat pe acest subiect, însă cred că sunt juni.
Atât de juni, încât în 2000, pe vremea când Graziela Bârlă, candidată independentă în cursa pentru Cotroceni, a obținut zero virgulă ceva la sută din voturi, ei probabil încă îi mai scriau lui Moș Crăciun, căci altfel nu-mi explic cum de nu au habar de evoluția politicienelor în istoria recentă a României.
Patru ani mai târziu, Lia Roberts, emigrantă întoarsă acasă din Nevada, pentru a rupe voturile Dreptei, și-a încercat și ea norocul, însă, ceva s-a întâmplat (cică lipsă de profesionalism din partea altora), și s-a retras înainte de a începe campania electorală.
Așadar, Monica Macovei nu este prima femeie care se înscrie în cursa pentru Președinția României, ci doar prima pe anul ăsta. A doua este Elena Udrea.
Nelson Mandela wannabe și Nuți, două dame cu sânge “portocaliu”, s-au aventurat într-o cursă cu miză mare, mai ales în contextul în care România stă prost la capitolul reprezentare politică de gen. Mai exact, țara noastră este codașă în topul ponderii femeilor în Parlament (68 mandate din 588, adică locul 27 din 32, la nivel European, potrivit Autorității Electorale Permanente), nu am avut niciodată o femeie premier, iar ministre am avut mereu prea puține (în prezent sunt cinci femei în Guvern: Ioana Petrescu la Ministerul Finanțelor Publice, Rovana Plumb la Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – întâmplător sau nu, este cel mai des câştigat portofoliu de către femeile din politică, Gabriela Szabo la Ministerul Tineretului și Sportului, Doina Adriana Pană, zisă Fă, Doina!, Ministrul delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură și Aurelia Cristea, Ministrul delegat pentru Dialog Social.
Monica Macovei
La începutul lunii august, Monica Macovei și-a anunțat candidatura ca independentă, la alegerile prezidențiale, printr-o înregistrare video postată pe site-ul său.
Am urmărit clipul. Tonul și mimica mi se par potrivite pentru o reclamă la crema care fixează proteza dentară sau la una dintre instituțiile nebancare, ce oferă împrumuturi la domiciliu.
Unii spun despre Mona că ar fi bețivă. Nu am surprins-o cu vodka în buzunarul de la sacou, nu am pus-o nici să sufle în fiolă, așa că nu mă bag.
Marko Attila, deputat UDMR, spunea anul trecut despre ea că e frigidă şi are orgasm doar când vede oameni în închisoare. Nu am testat-o în pat, așa că nici în privința asta nu mă pronunț.
Alții au spus că ar fi făcut abuzuri și poliție politică și că ar fi fabricat probe împotriva adversarilor politici. Au fost multe zvonuri în acest sens, însă nu au venit și cu dovezi la pachet.
S-a mai spus despre ea, că se droghează și că face sex în public. Cu toată imparțialitatea și sinceritatea, nu o văd pe Macovei “pe iarbă” sau trăgânduși-o în parc. Cică are cinci case, cum să facă amor în boscheți?
Competentă ar fi. Nu putem spune că și-a făcut somnul de frumusețe în Parlamentul European. A avut o activitate bună până în prezent, însă cum o va lăsa campania electorală pentru prezidențiale să-și facă treaba de acum înainte la Bruxelles? Nu prea mai are drept deplin pentru ciorbița de acolo.
Onestă…hm…nu e ea mama autointitulată a DNA?
E aproape de oameni, inclusiv de comunitatea LGBT.
E hotărâtă…să-și părăsească funcția de europarlamentar, în momentul în care va ajunge președinte.
Oricât de bună ar fi pe justiție, are o problemă cu personalitatea. Nu prea e carismatică. De fapt, este la fel de carismatică precum o sacoșă albastră. Așa o văd eu.
Pe deasupra, nici prezența nu o ajută. Nu are zâmbet cuceritor, iar pungile de sub ochi îmi transmit ideea de boală. Când mă uit la ea, parcă văd o profă de mate exigentă, gată să-mi dea patru pentru că nu știu să calculez litere.
Stă cât se poate de prost la capitolul imagine. Nu mă leg de hainele anoste, căci nu ele conduc țara, ci la un pictorial din Harper Bazaar`s de acum doi ani (vezi aici fotografiile la care mă refer). Oricât de genial e fotograful, Cosmin Bumbuț, poza în care Macovei stă cu capul rezemat de oglindă îmi dă fiori. Ar putea fi afișul unui film horror. Cât despre fotografia dintre uși, parcă am în față un moș travestit cu perucă urâtă.
Elena Udrea
La 19 august, reprezentanții PMP au decis în Colegiul Național, că Elena Udrea va fi candidata lor pentru prezidențiale.
Evenimentul a stârnit agitație, mai ales după ce Nuți a declarat, că va cere sprijinul lui Traian Băsescu și că orice cetățean poate semna pentru mai mulţi candidaţi. Junaliștii, postacii și olimpienii au sărit cu legea 370/2004 pentru alegerea președintelui, pentru a arăta că Un alegător poate susține un singur candidat. Da, aici a greșit femeia, și este o greșeală foarte mare pentru o persoană cu studii juridice, însă nu a bătut câmpii când a spus că va cere sprijinul șefului statului.
Băsescu a semnat pentru candidatul propus inițial, Cristian Diaconescu, însă din moment ce semnăturile acestuia nu mai sunt valabile, căci nu mai este el candidatul PMP, Băse poate semna din nou, pentru oricine vrea, iar lui Diaconescu, daca-i mai trebuie prezidențiale, trebuie să se apuce, din nou, să strângă semnături. Privind la modul dureros prin care a luat-o în mână, a procedat onorabil zilele trecute, când a anunțat că renunță la candidatură.
Înca de la înființarea partidului, am știut că ea va fi în fruntea PMP și, că tot ea va candida la prezidențiale. Nu am înțeles de ce a trebuit să-i mai încurce și pe alții cu niște jocuri politice idioate. Diaconescu a devenit astfel, idiotul de serviciu. Când vine vorba de prezidențiale, niciodată nu avem suficienți idioți.
Am urmărit-o pe Udrea. De-a lungul timpului, a făcut multe gafe: și cu vorba, și cu fapta, și cu haina.
Încurajez toate tinerele femei care au ales să vină în Mişcarea Populară pentru a face politică, pe tineri, în general, dar în special pe tinerele femei frumoase, care vor să aibă o carieră şi vor să facă ceva important în viaţă, să aibă încredere şi să facă politică. Faptul că vor mai fi jignite din când în când, de Victor Ponta sau de alţi misogini din politică sau din afara politicii, nu trebuie să le descurajeze pentru că, uitaţi, mie mi se întâmplă lucrul acesta de zece ani, a declarat Udrea prin mai.
Draga mea, dacă Ponta te jignește, de ce tu, la rândul tău, jignești femeile? Ce facem cu alea bătrâne? Dar cu alea urâte? Presupun că alea și bătrâne, și urâte au pus-o ? A și să nu uităm! În categoria alți misogini din politică, intră și Băse, dar cum el ne susține, nu-i pomenim numele.
A gafat și la Ministerul Turismului, prin încercarea scumpă de rebranduire a României.
A gafat când a făcut pe Wonder Women și a sărit cu parașuta de 1 Mai. Practic, și-a căutat cu lumânarea o insultă.
A gafat în campania pentru europarlamentare, când a fost de acord cu afișul electoral, care părea mai degrabă o reclamă la blugi sau posterul unul film holywoodian pentru adolescenți.
Elena Udrea se află într-o zonă nefastă, și nu astrologic vorbind. Nostalgicii comunismului, în prezent adepți ai cultului televiziunii, clar nu o vor vota, căci au fost hipnotizați să ștampileze pentru altcineva.
Nu o vor vota nici suferinzii de elenofobie, căci românul tinde să fie superstițios, prăpăstios și plin de traume. Din cauza experienței comunismului, implicit a raposatei tovarășe, pentru unii e de evitat o altă Elena, oricare ar fi ea.
Nu o vor vota nici așa-zișii creștini, care se tem de influența nefastă a simbolului PMP. Mărul albastru-verde, asociat din nu știu ce motiv cu fructul oprit, duce cu gândul la căderea în păcat a primilor oameni și izgonirea acestora din Eden. Interesant este faptul că nicăieri în Biblie nu scrie că rodul pomului cunoștinței binelui și răului este mărul. Prin urmare, indivizii s-au atașat de o reprezentare mai puțin abstractă a ceea ce se numește conștiință, căci, nu-i așa, mărul face mere, părul face pere, iar copacul cunoștinței binelui și răului, face…conștiință.
Mergând mai departe, pe drumul metaforelor, habotnicii fără carte pot interpreta, că Udrea vrea să ne ispitească. Pot vedea în ea o Evă modernă, cu un alt măr, gata să bage în belele un întreg neam.
Pentru iubitorii de basme, acest măr buclucaș trimite cu gândul la ceva otrăvitor (doar a bagat-o în comă pe Albă ca Zăpada). Își va otrăvi Udrea electoratul?
Așadar, mărul are o dublă conotație negativă, însă nimeni nu mai ia în calcul, că mărul este un bun laxativ.
Din două rele, una e mai bună. Care?
Pamfletul de seară 